Întreprinderea de produse zaharoase „Feleacul” (1918)

​

Întreprinderea de produse zaharoase „Feleacul” a fost înfiinţată în 1918, sub denumirea „Berko”, schimbată mai apoi în „Linda”, fiind specializată pe caramelaj, drajeuri şi fondante. În 1928, fabrica a intrat în patrimoniul Băncii de Credit Cluj. În 1948, când a fost naţionalizată, a primit denumirea „Întreprinderea de Stat de Produse Zaharoase Feleacul” şi a mai adăugat pe lista produselor şi halva, rahat şi turtă dulce. Fabrica este „singura cu capital integral autohton” (https://adevarul.ro/economie/imobiliare/fabrica-feleacul-mai-dulce-proiect-imobiliar-clujului-1_50ac1f617c42d5a663850dd6/index.html).

Important de menţionat că birourile firmei şi hala de producţie erau situate în locaţii diferite. În 1977, industria locală este reorganizată, iar „Feleacul” preia fabrica „Spicul” şi îşi amplasează acolo sediul de birouri (Str. Traian Moşoiu). După căderea regimului comunist, „Feleacul” devine societate pe acţiuni şi îşi schimbă denumirea în S.C. Feleacul S.A. În 1990, fabrica avea o producţie de 5-6 mii de tone de dulciuri anual, iar până în 2001, aceasta a scăzut sub 500 de tone. Fabrica este renumită pentru reţeta de pufarine.

În 1997, statul vinde fabrica spre Florian Haus (51% din acţiuni) şi Asociaţiei Salariaţilor (9%), care promit o investiţie de 1,5 milioane de dolari până în 2002. Afacerea Florian Haus, controlată de Omar Hayssam, a făcut un credit bancar la Banca „Ion Ţiriac”, pe care l-a garantat cu fabrica. Suma împrumutată nu a fost returnată, astfel că banca decide vânzarea acţiunilor, care ajung la fraţii Buzoianu. S-a presupus că această mişcare a fost intenţionată şi avea ca scop „scoaterea Feleacului de pe piaţă”, aşa cum mărturiseşte fostul director tehnic, Emil Racolţa (https://ziuadecj.realitatea.net/economie/--34998.html). Deşi în 1997 producţia era de 4.700 de tone, în 2002, fabrica era aproape în faliment. O altă cauză a falimentului fabricii este şi accentuarea importurilor, potrivit preşedintelui de sindicat Lucia Lup.

În 2002, Octavian Buzoianu cumpără 55% din pachetul de acţiuni de pe Bursă, după ce fabrica a fost scoasă la vânzare de instituţia bancară, deoarece Florian Haus nu returnase împrumutul la bancă. În presă, s-a dezbătut intens subiectul, unii fiind de părere că era de fapt o privatizare, şi nu preluarea unui pachet de acţiuni provenit în urma unei executări bancare. În momentul preluării, fabrica avea datorii în valoare de 7,5 miliarde de lei (vechi).

În perioada 2002-2005, s-au realizat investiţii în echipamente pentru a evita falimentul. Însă s-a dovedit că menţinerea fabricii ar fi fost prea costisitoare (alinierea la standardele de mediu ar fi costat aproape un milion de euro). Astfel, în 2007, se decide mutarea fabricii în Jucu, unde Călin Buzoianu, fratele lui Octavian, avea concesionate 1,5 ha de teren pentru o perioadă de 20 de ani. Însă acest fapt nu se realizează deoarece nicio bancă nu a fost dispusă să acorde împrumuturi atât de mari, iar construirea unei fabrici noi ar fi costat patru milioane de euro, recuperarea investiţiilor realizându-se într-o perioadă de 50 de ani, după declaraţiile lui Călin Buzoianu.

În 2008, „Feleacul” este închisă, liniile tehnologice fiind cumpărate cu 500.000 de euro de grupul Boromir, prin intermediul Amylon Sibiu. Fabrica a mai funcţionat încă cinci ani pe aceeaşi locaţie. Deşi se specula în presă că muncitorii au fost „lăsaţi pe drumuri”, Octavian Buzoianu a declarat că s-au acordat salarii compensatorii celor 130 de angajaţi, care au lucrat încă cinci ani. De asemenea, omul de afaceri mai declară că nu el s-a ocupat de fabrică până în 2006, ci fratele său, Călin Buzoianu.

Se estima că pentru mutarea liniilor de producţie se vor cheltui aproximativ trei milioane de euro, jumătate din sumă provenind de la un proiect pe fonduri structurale. S-au întâmpinat întârzieri din cauza obţinerii aprobărilor pentru schimbarea destinaţiei din zonă cu caracter industrial în zonă de locuinţe. Pe fostul amplasament al fabricii de pe Str. H. Barbusse, s-a proiectat construcţia a şapte blocuri de locuinţe, cu un număr total de 840 de apartamente, dintre care cele de tip penthouse vor avea un preţ estimat la peste 100 mii euro. Proiectul a avut ca perioadă de realizare trei ani, iar valoarea investiţiilor ajungea la 100 milioane de euro, suprafaţa totală fiind de două hectare, jumătate fiind destinată parcării, spaţiilor verzi şi piscinei. Pentru eficienţă, achitarea apartamentelor s-a realizat etapizat: „30% la semnarea contractului, 30% în momentul în care acestea vor fi ridicate în roşu, 30% la predare şi alte 10% la intabulare” (https://adevarul.ro/economie/imobiliare/fabrica-feleacul-mai-dulce-proiect-imobiliar-clujului-1_50ac1f617c42d5a663850dd6/index.html). Profitul adus familiei Buzoianu a fost estimat la peste 93 milioane de euro.

În locul sediilor de birouri, pe Str. Traian Moşoiu a fost construit Hotelul Opera Plaza, care, în 2007, era singurul hotel de cinci stele din Cluj-Napoca. Construcţia acestuia a început în 2004 şi a fost finalizată în 2006, capacitatea de cazare fiind de 52 de camere şi apartamente. Costurile totale au ajuns la 4,5 milioane de euro.