Fabrica de bere „Ursus” (1878)

​

Istoria berii în Cluj a început încă din secolul XIII, când saşii din Cetate fabricau bere într-o mică unitate de producţie, aflată pe amplasamentul fostei fabrici (conform istoric Gheorghe Bodea). La începutul secolului al XVIII-lea, a fost înfiinţată o berărie de către ordinul călugărilor iezuiţi, care aveau sediul în Conventul de la Mănăştur, Calvaria. În 1773, călugării sunt expulzaţi, iar domeniile călugăreşti din Mănăştur şi berăria revin Statusului Romano-Catolic. În secolele XVIII-XIX, la Cluj existau două berării: una aflată pe Canalul Morii, în zona Parcului „I.L. Caragiale” (demolată odată cu lucrările de amenajare urbanistică în prima jumătate a secolului al XIX-lea) şi berăria călugărilor iezuiţi (ulterior a Statusului Româno-Catolic, apreciată ca fiind probabil una din cele mai vechi din Transilvania), conform lui Octavian Buzea.

Prima fabrică datează din 1878. Aceasta avea legături cu alte firme din Germania, de unde şi sigla cu ursul. La începutul secolului XX, fabrica este cumpărată de un braşovean pe nume Czell Friedrich, care a şi dezvoltat-o. Între anii 1909-1912, s-au construit clădirea principală cu secţiile de fermentare, pivniţele, secţiile de umplere a sticlelor şi butoaielor, clădirile secţiei de maşini şi ale celei de fierbere, precum şi birouri sau locuinţe.

În perioada interbelică, aceasta a început să producă sub numele de „Fabrica de bere Czell”. Însă la Cluj se producea numai bere, malţul fiind adus de la o altă unitate care aparţinea concernului „Dr. Wilhelm Czell” din Braşov. În 1927, s-a înfiinţat firma „URSUS” Fabrica de Bere S.A., care şi-a început activitatea în următorul an. După 1929, concernul „Dr. Wilhelm Czell” a vândut acţiunile sale către Fabrica de Bere din Turda, cu care a fuzionat.

În 1948, Fabrica de Bere „Ursus” din Cluj şi secţia ei producătoare de malţ din Turda au fost naţionalizate și redenumite „Fabrica de Bere Înainte – Cluj”. Din 1951, în componenţa sa au intrat „Clujeanul” (fabrică de spirt şi oţet), „Gherla” (fabrică de spirt) şi secţiile de malţ din Turda şi Bistriţa. În 1958, se produce la Cluj prima bere pasteurizată din ţară.

În 1991, se elaborează un studiu de fezabilitate şi un plan de acţiune pentru privatizare. În următorul an, „Ursus” a devenit societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, fiind propusă spre privatizare. Brau & Brunnen GmbH din Dortmund au fost cei care au cumpărat „Ursus”. Din 1994, fabrica a continuat tradiţia, distribuind berea nu numai în Cluj, ci şi în Bucureşti sau Constanţa. Tot în acest an, s-a lansat sortimentul de bere Premium Pils în sticle Euro, fiind prima bere românească etichetată „Premium” căreia i s-a realizat reclamă TV. În 1995, a apărut Ursus Premium Pils, prima bere de acest tip din România (la nivel mondial, primii au fost cehii). În 1996, Ursus Premium Pils devine prima bere românească la cutie.

În noiembrie 1996, pachetul de acţiuni este preluat de către South African Breweries LTD care devine principalul acţionar „Ursus”, dar şi cel mai mare producător de bere din România. În noiembrie 2010, compania SAB Miller decide oprirea producţiei şi transferarea acesteia la Buzău, Braşov și Timişoara, motivul fiind costurile prea mari de operare, locaţia nefavorabilă din interiorul oraşului, care putea susţine desfăşurarea unor alte tipuri de activităţi care să creeze locuri de muncă. Se specula că se intenţiona transformarea locaţiei în complex imobiliar, în contextul în care costul unui metru pătrat de teren se ridica la 400 de euro, iar pe suprafaţa totală de 1 hectar s-ar fi obţinut prin vânzare 4 mil. euro. Această decizie este criticată de clujeni, care spun că se distruge un simbol al oraşului. Un fost angajat al fabricii spune că apa din Cluj nu necesita tratare pentru a fi utilizată în producţie, spre deosebire de apa din Buzău care este sărată şi are nevoie de tratare. Reprezentaţii „Ursus” spun însă că aceasta era o condiţie doar la începuturi, tehnicile din prezent fiind destul de moderne pentru a permite crearea berii în orice locaţie. Se aprecia că înainte de criză, „Ursus” avea vânzări anuale de 1,4 milioane de hectolitri, adică 10% din piaţa de bere din ţară.

În martie 2013, se începe demolarea fabricii, care a costat circa 2 mil. Euro. S-a pus problema păstrării clădirilor vechi şi amenajării unui muzeu, dar halele de producţie au fost considerate prea extinse pentru a fi întreţinute. Un proprietar de agenţie turistică face o comparaţie cu muzeul de lângă Fabrica de Bere Pilsen din Cehia, care are succes şi dezinteresul reprezentanţilor „Ursus”. Potrivit certificatului de urbanism, în zonă se poate construi un ansamblu imobiliar mixt, care va cuprinde locuinţe, spaţii comerciale şi birouri, înălţimea maximă fiind de 10 etaje. Reprezentanţii „Ursus” nu aveau în vedere demararea unor proiecte de investiţii, ci vânzarea terenului.

Din 7 iulie 2011, s-au amenajat pe fosta locaţie Fabrica de Bere „Ursus”, compusă dintr-o terasă, un bar şi un restaurant, cu o capacitate de aproximativ 300 de locuri, investiţia totală fiind de aproximativ 1 mil. euro. În mini-berăria amenajată se poate vedea cum se fabrică berea şi se pot consuma câteva sortimente: URSUS nefiltrată (disponibilă exclusiv în această locație şi în alte câteva locaţii selecţionate din oraş), URSUS, respectiv URSUS Premium, URSUS Black şi URSUS fără alcool. Proiectul de reconfigurare a zonei a fost conceput de echipa Ursus Breweries şi alţi colaboratori. Numele şi logo-ul au fost alese în urma unui vot public, desfăşurat în mediul online.

Citate relevante:

• „Era bătaie pe berea Ursus, vă spun. Se întâmpla din ‘68 şi aşa a fost vreme de 30 de ani. Aşa ceva nu mai vedem acum. Acum totul e doar un calcul pe-o hârtie”, povesteşte cu nostalgie Remus Pop, poreclit „Mongolu'“, unul din cei mai cunoscuţi cârciumari ai Clujului de pe vremuri, şeful cramei Metropol.

• „Berea era dusă în Hoia cu camioanele, pentru sărbători. Se stoca acolo cu 2-3 zile înainte”, şi-a amintit acesta. Nici în zilele normale localurile nu făceau faţă cererii de bere care era în acea vreme, conchide „Mongolu'“.

•  „E nevoie să avem ceva produs local. Îmi amintesc că atunci când veneau profesori şi studenţi străini în Cluj-Napoca, cu toţii vroiau să bea Ursus, deoarece era produsul nostru local, tradiţional” – Ovidiu Pecican, scriitor.

•  „A închide chiar fabrica unde s-a produs prima dată berea Ursus, mai ales după ce i-ai făcut o campanie prin care-ţi revendicai tradiţia de la această fabrică, e ca şi cum BMW (Bayerische Motoren Werke) şi-ar muta sediul central din Bavaria în Renania, dar ar continua să se pretindă fabrică de motoare bavareză. Păstrând toate proporţiile, evident. Nu văd consumatorii tradiţionalişti de Ursus lăudându-se cu berea lor de Cluj fabricată la Buzău. Cum nu i-aş vedea nici pe consumatorii de Timişoreana bând o bere care s-ar fabrica doar la Buzău. Dar asta e. Pe cât de greu este să creşti un brand, pe atât de uşor este să-l distrugi cu decizii nepopulare” – Patrick André de Hillerin, fost copywriter în agenţii de publicitate precum Saatchi & Saatchi şi McCann Erickson.

• „Unul din simbolurile Clujului este pe punctul de a «deceda» definitiv, după ce de mai bine de 2 ani este în «moarte clinică». Iar noi stăm şi ne uităm pasiv cum se distruge unul dintre simbolurile Clujului, la fel ca şi în cazul fabricilor Feleacul sau Someşul”, spune Horaţiu H., în vârstă de 28 de ani, din Cluj-Napoca.

• „Construcţiile aflate pe platforma Ursus erau cele originale, cu o încărcătură istorică enormă, iar Ursus trebuia să păstreze aceste clădiri şi să le transforme într-un muzeu al berii. Am vizitat muzeul situat lângă fabrica de bere Pilsen din Cehia şi am rămas impresionat de câţi turişti merg în acest loc, muzeul fiind introdus într-un circuit turistic. Cred că Ursus nu a optat pentru acestă variantă din cauza costurilor de transformare, întreţinere şi valorificare a unui astfel de muzeu al berii. Şi-au văzut interesele strict economice. Dacă Pilsen este un brand aşa de celebru, de ce nu putea şi Ursus să fie la fel, cel puţin pe plan local? Se pare că în momentul de faţă este târziu să ne mai punem asemenea întrebări, a declarat pentru ZF Transilvania Radu Morariu, unul dintre proprietarii agenţiei de turism clujene „Eximtur”.