Fabrica de Tutun (1851, 1860)

​

​

​

Fabrica de Tutun a fost construită în 1860 pe terenul cumpărat de stat la mijlocul anilor 1850, care odată a reprezentat grădina unei familii de baroni, pe nume Josika. S-a ales Cluj deoarece aici existau mici manufacturi de tutun. Fabrica a fost amplasată în clădirea Seminarului Catolic de pe Strada Universităţii, apoi a fost mutată pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, la nr. 77. Din 1883, a început producţia de ţigări. La început, erau numai 24 de angajaţi, iar din 1870 se discuta în termeni de sute despre numărul acestora. Fabrica era descrisă ca fiind „prima şi cea mai mare fabrică din oraş”. Iniţial era utilizat tutun din Cuba, Insula Java, Brazilia şi Turcia.

În publicaţia Înfrăţirea din 26 ianuarie 1924, fabrica este prezentată mai detaliat. Manufactura de tutun era considerată o sursă importantă de venituri în economia naţională, aceasta fiind controlată de către stat. Fabrica din Cluj era a doua ca mărime şi producţie. Singura problemă de atunci era insuficienţa utilajelor, acestea fiind comandate de mai mult timp. Se aprecia că după sosirea utilajelor, producţia ar creşte cu 1 milion şi jumătate de bucăţi pe zi la ţigările denumite „Naţionale”.

În 1929, la Cluj, se producea 13% din producţia de ţigări din ţară. Cantitatea de ţigări produsă satisfăcea cerinţele Clujului, cât şi a altor şapte judeţe din Ardeal. Zilnic, se produceau 2-3 milioane de ţigări şi 10.000 kg de tutun. Două sortimente de ţigări (R.M.S. Regale şi R.M.S. Intime) erau trimise şi în Vechiul Regat. Încasările din vânzări erau estimate la mai mult de 40 milioane de lei (vechi) lunar. Se menţiona că tutunul special de Macedonia era fabricat numai în Bucureşti, în timp ce Ardealul era specializat pe ţigările de foi.

Referitor la angajaţi, erau 1360, predominând femeile (1.110), bărbaţii fiind numai 250. Ca facilitate, aceştia beneficiau de un magazin numit Consum, unde preţurile la alimente erau mai reduse decât pe piaţă. O altă facilitate era popota, unde se servea contra cost „ceaiul, prânzul şi masa de seară”.

Fabrica a funcţionat până în 1961, când în locul ei s-a mutat Fabrica de Tricotaje Someșul, echipamentele fiind mutate la Fabrica de Tutun din Timişoara.