Întreprinderea „Armătura” (1884)

​

Armătura a fost înființată în 1884 și se ocupa cu producţia armăturilor de gaz, apă și abur. În 1934, a fost premiată cu Brevetul Regal de Invenție pentru o inovaţie mondială, şi anume robinetul cu închidere prin bilă. Între 1949 și 1960, a fost singurul producător de armături pentru instalații sanitare din România. În 1991, Armătura s-a înregistrat ca societate pe acţiuni, iar în 1996 a încheiat procesul de privatizare. Din anul 2004, principalul acţionar devine Herz Armaturen Austria.

În 2010, societatea împrumută 5 mil. euro de la compania austriacă Herz Armaturen Viena pentru achitarea datoriilor şi pentru finanţarea activităţii industriale.

În 2014, societatea face eforturi pentru a plăti datoria de 5 milioane de euro la acţionarii Herz, prin vânzarea activelor imobiliare, însă nu se reuşeşte plata împrumutului. În acea perioadă, la Armătura lucrau 400 de oameni. Se cunosc intenţiile celor de la Herz Armaturen de a închide turnătoria de alamă şi turnătoria de fontă şi de a concedia angajaţii.

În 2015, Armătura SA avea o pierdere de 2.000.000 lei și 179 de angajați.

În 2016, de la 30,1 milioane de lei datorie s-a ajuns la sfârşitul anului la 31,9 milioane de lei.

La sfârşitul anului 2017, din cauza creşterii preţurilor la gaz metan şi energie electrică (cu 23,8% la curent electric şi cu 18% la gaz metan), întreprinderea a sistat producţia de baterii, robinete de baie şi bucătărie, componente pentru instalaţii termice şi de alimentare cu apă şi gaz. Continuarea activităţii nu ar fi adus beneficii societăţii deoarece costurile mari ale gazului şi energiei electrice ar fi ridicat costurile produselor, în contextul în care clienţii preferă să ofere 50-60 lei pentru o garnitură sanitară care provine din alte ţări, nu 150-300 de lei pentru cele autohtone, de bună calitate. Fabrica s-a reorientat; se produc robinete industriale de dimensiuni gabaritice, menite să răspundă nevoilor statelor care exploatează petrol, gaze naturale şi apă. Se doreşte ca fosta turnătorie de alamă să nu fie dezmembrată, ci transformată în muzeu.

În 2017, erau 180 de muncitori calificaţi (strungari, sculeri, matriţeri, forjori) – dar, după închiderea turnătoriei de fontă au fost realizate disponibilizări, ajungându-se în 2018 la 53 de angajaţi. În vechea Sculărie, acum se produc SDP-uri (Surge Protective Devices). În acelaşi an, acțiunile au variat între 5 și 37 de bani unitatea, vârful fiind realizat în iulie, iar minimul, în martie. S-au scos la vânzare mai multe proprietăţi de pe platforma industrială de la gară (alături de alte fabrici precum Tehnofrig, Libertatea sau Fimaro) şi s-au realizat concedieri, directorul general fiind unul din cei care au demisionat. Datoriile au ajuns să fie mai mari cu jumătate decât totalul activelor. Firma trebuia să ramburseze încă din iulie 2016 un împrumut de cinci milioane de euro către societatea Hertz. Fiind în incapacitate de plată, Armătura a fost chemată în judecată la Curtea Internațională de Arbitraj de la Viena.

În presa vremii, se discută intens despre datoriile acumulate de Armătura. „Profitul” anului 2015 era de -1,998,845 lei, iar în 2017 a scăzut la -2,578,749 lei, „în ciuda unei pierderi de mai puţin de un million de lei raportată la sfârşitul trimestrului 3 din 2016.”