Combinatul de Utilaj Greu „CUG” (1970)

​

​

​

Presa face referire în nenumărate rânduri la CUG prin termenul de „mastodont”, ceea ce defineşte importanţa economică a societăţii. Această fabrică, înfiinţaţă în 1970, producea echipamente pentru centrale termice, cazane cu destinație specială, cazane cu abur, cazane de apă caldă și arzătoare, avansând mai târziu (1976) la producerea utilajelor metalurgice destinate sectoarelor calde și turnătoriei în fontă. Pe parcurs, fabrica a fost dotată cu stația de aer comprimat, fabrica de oxigen, secția de sculărie, căile ferate interne, modelăria, etc.

În 1980, a fost construită secția de utilaj tehnologic complex, forja grea, forja ușoară, oțelăria electrică și turnătoria de oțel, inclusiv laboratorul central de analize capabil să efectueze testări mecanice și chimice, utilaje pentru manipularea de oțel cald, cuptoare de tratament termic primar și secundar, oale de turnare, utilaje de turnare, instalații de șablat, cilindri laminori, caje de laminare, alte utilaje pentru liniile de turnare continuă, prese mecanice pentru ambutisat caroserii, prese de debitat, prese hidraulice, prese de debavurare, prese mecanice, ciocane pentru matrițare în gama 250-2500 tf, etc.

În acea perioadă de succes, CUG avea echipă de fotbal şi formaţie profesionistă de folclor.

În 1985, Combinatul avea peste 8.000 de angajați şi se exportau utilaje intens. În 1990, presa vremii anunţa că în luna ianuarie a anului respectiv s-a muncit mai mult decât în luna decembrie. Însă în 1991, combinatul s-a împărțit în opt societăți comerciale: Fortpres, Termorom, UNIMET, TCM, PSA, Tehnomag, ERS și Fortur.

FORTPRES CUG s-a format pe scheletul fostei fabrici de mașini grele şi a încercat să menţină tradiţia. În 2004, erau 410 angajaţi, producţia fiind în proporţie de 95% destinată exportului. Activitatea industrială se desfăşura pe o suprafaţă de 70.400 m², unde erau amenajate două hale de producţie.

În 1999, printr-o hotărâre a Fondului Proprietăţilor de Stat, Fortur, ERS și PSA au fuzionat, devenind SC Combinatul de Utilaj Greu SA, Cluj-Napoca, care în anul 2002 mai avea 617 angajaţi. A funcţionat la capacitate maximă până la 1 aprilie 2003, când au fost închise în urma restructurării oţelăria electrică, forja grea, turnătoria de oţel. Această acţiune a provocat concedieri masive.

CUG a intrat în lichidare voluntară în primăvara anului 2004, determinată de situaţia economică precară, incapacitatea de plată şi funcţionarea nerentabilă. Pachetul majoritar de acțiuni a fost cumpărat de corporația ucraineană Uniunea Industrială a Donbasului, fondată de Serhiy Taruta, Vitaliy Haiduk și Oleg Mkrtchian. În 2018, se discută despre miliardarii ucrainieni care au lăsat în paragină CUG, după ce au încheiat diverse afaceri.

În 2006, ce a mai rămas din CUG a fost achiziţionat de către Max Aicher, cel care deţinea o companie importantă în Germania şi dorea să se extindă şi în alte state. În 29 iulie 2016, acesta a venit la Cluj pentru a discuta despre viitorul fabricii. Se specula după achiziţionare că Max Aicher era ghidat de interese imobiliare, nu de revenirea fabricii. Au existat diverse conflicte cu administratorul german, acesta fiind acuzat de vânzarea neautorizată a unei părţi din fabrică. Intenţiile firmei S & MG (reprezentanta Max Aicher) nu sunt foarte clare întrucât, la Primăria Municipiului Cluj-Napoca, nu există cereri pentru autorizaţii de demolare, înstrăinare, renovare sau alte acţiuni, iar reprezentanţii nu sunt deschişi la discuţii telefonice sau la acordarea unor răspunsuri în scris.

În fostul Combinat de Utilaj Greu, Fortus SA, s-a sistat alimentarea cu gaz şi curent electric în primăvara anului 2015 din cauza datoriilor. Acesta era în insolvenţă din martie 2008. Din cei 11.000 de salariaţi pe care combinatul îi avea în 1989, în 2016 mai figurau doar circa 250 de persoane angajate. Oamenii au protestat împotriva concedierilor. Au început să fie furate utilaje şi piese, unele cântărind şi 500 kg. S-au furat cablurile de alimentare de la nişte containere, împiedicându-se astfel realizarea inventarului de către administratorul judiciar al companiei, Mureş Insolvency.

ERS CUG a rezistat până în primul deceniu al anilor 2000, când cei peste 15.000 de angajaţi au fost trimişi în şomaj.

În 2012, se discuta despre preularea unei suprafeţe de 8.600 mp de către grupul francez Lafarge, unul dintre primii trei jucători din piaţa cimentului care plănuieşte realizarea unui terminal de ciment, cu acces la Blvd. Muncii. Ca obiective erau demolarea unor hale existente, executarea unei staţii de descărcare, recondiţionarea silozurilor, realizarea unor spaţii de birouri.

În 2015, CUG mai avea doar 24 de angajați și pierderi de peste 2,7 milioane lei. Taxele și impozitele neplătite erau în valoare de aproximativ 980.000 lei.

În 2016, datoriile erau de peste 1,3 milioane lei, în timp ce cifra de afaceri era puțin peste 550.000 lei. În 2017, Combinatul a raportat pierderi de peste 6,9 milioane lei și o cifră de afaceri de zece ori mai mica decât în anul precedent. Unul din motivele care împiedică dezvoltarea imobiliară în zonă este lichidarea din punct de vedere juridic. Există blocaje în procesul falimentului din cauza litigiilor de partaj. Ultimul proces de delimitare a proprietăţilor a fost soluţionat în 2017.

În fostele hale de producţie ale CUG, s-au instalat diverse depozite. Fosta fabrică de oxigen a fost demolată, iar în locul ei s-a construit altă hală în care se îmbuteliază oxigen lichid produs în alte oraşe. Fostul Unimet a fost cumpărat de austrieci, aici producându-se şasiuri pentru buldoexcavatoare, cu tablă importată. Fabrica de confecţii Someşul s-a mutat din centrul municipiului pe fosta platformă CUG.