Întreprinderea „Electrocentrale” (1973)
În anul 1969, după începerea lucrărilor de construcţie la barajele Tarniţa şi Fântânele, s-a înfiinţat Intreprinderea de Centrale Hidroelectrice Cluj care, de-a lungul timpului, a avut mai multe denumiri (1973-Intreprinderea Electrocentrale Cluj, 1990-Filiala Electrocentrale Cluj, 1998-Sucursala Hidrocentrale Cluj, parte a Hidroelectrica S.A. Bucureşti). Fabrica este renumită pentru reţeta de pufarine.
„În prezent, Sucursala are în exploatare 15 centrale hidroelectrice, 9 CHEMP-uri şi o staţie de pompare” (https://www.hidroelectrica.ro/article/37). Această sucursală asigură producerea de energie electrică atât în centralele hidrolelectrice din bazinele hidrografice din Cluj, cât şi din Bihor, Bistriţa-Năsăud şi Maramureş.
Pe alte site-uri, Intreprinderea „Electrocentrale” este numai într-o listă a celor care au dispărut după anii '90. Unele site-uri nu sunt sigure de soarta acestor obiective şi cer ajutorul cititorilor.
În Cluj-Napoca, există o microhidrocentrală denumită M.H.C. Cluj I, a cărui baraj este utilizat ca pod pentru pietoni între cartierele Grigorescu şi Mănăştur. În prezent, aceasta este administrată de Hidroelectrica, iar accesul este restricţionat. Microhidrocentrala cuprinde șase pompe aflate într-o hală.
Există diferenţe în ceea ce priveşte proprietatea, în sensul că barajul aparține Administrației Bazinale Someș-Tisa, iar microhidrocentrala aparține de Hidroelectrica S.A., aceasta fiind în 2015 în insolvenţă.
Ioan Curt, inginer de la Apele Române a explicat cum funcţionează microhidrocentrala: „Barajul Mănăștur are mai multe roluri, în primul rând asigură alimentarea Canalului Morii, care are priza în camera de încărcare a barajului. De asemenea, apa acumulată în barajul Mănăștur trece prin șase grupuri ale Hidroelectrica și produce energie electrică mai ales în orele de vârf, așa cum produc toate hidrocentralele, care nu produc energie tot timpul, doar atunci când sistemul energetic național are nevoie de energie suplimentară. Cele șase grupuri sunt de putere mică și produc energie atât cât e nevoie în orele de vârf”.
Microhidrocentrala este ultima dintre cele şase amenajări ale râului Someş începute în 1974. Aceasta a produs în ianuarie 2015 doar 0,3% din consumul total al orașului Cluj-Napoca, potrivit Electrica S.A.
Fotografia 1 – Localizare
Fotografia 2 – Hidroelectrica, 2018
Surse fotografii:
Fotografia 1: Prelucrare proprie după Google Earth Pro
Fotografia 2: https://gazetadecluj.ro/hidroelectrica-pierde-bani-clujul-cu-cel-mai-mic-procent-de-energie-livrata-2017/
Surse utilizate pentru textul privind istoricul obiectivului industrial (accesate în 1-9 iulie 2019):
http://wikimapia.org/1638056/ro/Pod-Barajul-mini-hidrocentralei-Grigorescu
https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/crucile-din-cimitirul-economiei-romanesti-550427.html
https://www.hidroelectrica.ro/article/37
https://www.facebook.com/NEAMULVALAH/posts/2065367183690729:0
Monografii utilizate:
Baconsky, A.E. (1963). Cluj şi împrejurimile sale: mic îndreptar turistic. Bucureşti: Editura Meridiane. Fotografii alb-negru executate de Studioul de artă fotografică al Combinatului poligrafic „Casa Scînteii”, Bucureşti.
Buta, I., Bodea, M., Edroiu, N. (1989). Cluj-Napoca: Ghid de oraş. Bucureşti: Editura Sport-Turism.
Negucioiu, A., Teodor, P., Edroiu, N. (coord.) (1980). Cluj: monografie. București: Sport-Turism.
Pascu, Șt. (sub redacția) (1974). Istoria Clujului. Tipărit de Consiliul Popular al Municipiului Cluj.
Pop, P.Gr. (2007). Judeţul Cluj. Bucureşti: Editura Academiei Române.